scréme (-m, -mút),
vb. refl. –
1. A
împinge (se
zice despre eforturile făcute pentru a elimina excrementele sau pentru a
naște). –
2. A se extenua, a
asuda, a
căra. – Mr.
mi sprem, sprimeare. Lat.
exprimĕre (Densusianu,
Rom., XXXIII, 285; Pușcariu,
ZRPh., XXVII, 728; Pușcariu 1563; REW 3057), cf. it.
spremere, prov., cat.
espremer, fr.
épreindre. Fonetismul
rom. s-a
vrut să se explice printr-o contaminare,
puțin probabilă, cu
excrementum, sau mai probabil printr-o disimilare (Tiktin). Explicația cu
ajutorul v. germ.
krimman (Giuglea,
Dacor., II, 402) este neverosimilă. – Der.
scremet (var.
scremăt), s.n. (efort, încordare).