scîrț
, interj. – Imită hîrșîitul sau pîrîitul. – Var.
scîrță. Creație expresivă, cf.
pîrț. – Der.
scîrțîi (var.
scîrții, Banat (s)cîrțăi; mr.
cărținescu, cărținire), vb. (a pîrîi, a trosni, a scrîșni; a rîcîi), cf. bg.
(s)kărcam (Conev 95),
ceh.
skŕećeti, ngr. ϰριτσανίζω (› mr.), it.
scricciolare, germ.
kratzen; cherțăni, vb. (a
țipa);
scîrțîială (var.
scîrțîitură), s.f. (
faptul de a scîrțîi,
zgomot ascuțit);
scîrțîitoare, s.f. (duruitoare, huruitoare).