scárpă (-pe),
s.f. –
1. Escarpen,
papuc. –
2. Pantof vechi. – It.
scarpa. Sec. XIX, înv. – Der.
scarpete (var.
scarpet), s.m., din it.
scarpetta;
scarpin, s.m., din it.
scarpino prin ngr. σϰαρπίνι (Cihac, II, 696; Scriban),
sec. XIX, înv., cf. mr.
scarpinia; sgarbură (var.
zgarbură), s.f. (încălțăminte),
sec. XVI, înv., format după un pl. n. *
scarpuri (Tiktin; Bogrea,
Dacor., III, 748), și probabil intrat în
rom. indirect.