scălúș (-și),
s.m. –
1. Langustă (Locusta viridissima). –
2. (S.n.) Scăunel de
vioară. –
3. (S.n.) Căluș. De la
căluș, cu
s- expresiv. La
fel scăloi, s.m. (
persoană cabalină),
apare în
loc de
căloi, fără să fie posibil de a-l pune în legătură cu lat.
escalonia (Pușcariu,
Dacor., III, 660; REW 694).