RULÉTĂ
s. f. 1. panglică de pânză sau de oțel
gradată, folosită pentru măsurarea
distanțelor, care se poate înfășura pe un
ax metalic înăuntrul unei cutii
plate. 2.
obiect în unele jocuri de noroc, dintr-un
disc împărțit în
compartimente colorate și numerotate și dintr-o
bilă care se învârtește o dată cu
discul,
indicând la oprire numărul câștigător; (p. ext.) jocul însuși. o ~ rusească = joc de noroc cu puternică
implicație psihopatologică, în care
partenerii mizează pe însăși viața lor, îndreptând spre tâmplă un
pistol automat încărcat cu un singur glonte, care are o
poziție necunoscută. 3. mic
instrument dintr-o rotiță dințată, în croitorie pentru desenarea tiparelor pe
stofă, în bucătărie la tăierea aluatului etc. 4.
curbă descrisă de un
punct al unei
curbe plane care se rostogolește fără alunecare pe o altă
curbă fixă, cu care este
coplanară. (< fr.
roulette)