rópot (rópote),
s.n. – Răpăială, tropăială,
bătaie din
palme. – Mr.
(a)roput. Sl.
ropotŭ, rŭpŭtŭ (Cihac, II, 306; Conev 94); cf. slov.,
ceh.,
rus.
ropot. – Der.
ropoti, vb. (a păcăni, a țăcăni), din sl.
rŭpŭtati;
ropăi, vb. (a ropoti), rezultatul contaminării lui
ropoti cu
răpăi;
ropotit (var.
ropăit,ropăială, ropoteală), s.f. (
ropot);
ropotitor, adj. (sonor, care ropotește).