ROÍ3
,
roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A ieși din stup zburând în roiuri, spre a-și căuta un nou locaș și a da naștere unui stup nou;
p. ext. (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr
mare de colo până colo. ♦ Tranz. (Despre albine) A întemeia, prin
roire, un stup nou. ♦ (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din
același loc; a umbla de colo până colo. – Sb.
roiti.