régulă (regule),
s.f. – Normă. – Var. pl.
reguli. Lat.
regula (
sec. XIX). Este dubletul lui
riglă, s.f. (
linie), din ngr. ῥίγλα (Gáldi 246). – Der.
regula, vb. (a reglementa; a ordona, a determina; familiar, a
pedepsi; Arg., a se copula);
regulament, s.n. (normă; Arg., copulație);
regularisi, vb. (a regulariza; a
corecta, a îmbunătăți, a
pedepsi);
regulator, s.m. din fr.
régulateur;
neregulat, adj. (iregular; adv.,
fără nici o
regulă).
Răgulă, s.f. (
clasă,
castă), cuvînt folosit numai de Dosoftei,
poate un latinism,
înțeles de el ca „
ordin”.