REGÍSTRU
s. n. 1. condică în care se
consemnează diferite date și
acte oficiale. o ~ de stare
civilă = condică în care
sunt înregistrate nașterile, căsătoriile,
decesele etc. 2.
dispozitiv cu ajutorul căruia se
reglează tirajul sau închiderea unui
canal, a unei
conducte. 3. (arhit.)
suprafața orizontală de
decorație între două chenare sau delimitată
compozițional. 4. întindere a scării
muzicale pe care o poate
emite un
instrument sau o voce. ♢
garnitură de
tuburi (la
orgă), de
butoane (la
acordeon) sau de coarde (la
clavecin) cu
acordaj diferit, dar cu același
timbru. ♢ (fig.) trăsăturile
particulare,
tonalitatea proprie unei
opere literare, a unui
discurs etc. ♢
ansamblu de
idei, de
teme etc. 5.
dispozitiv folosit în
centralele telefonice
automate la dirijarea
selecției legăturilor. 6. (și s. m.)
circuit,
dispozitiv din
organele de
comandă și de
calcul ale unui
calculator electronic destinat memorării. 7. (poligr.)
ansamblul semnelor de
reper care
indică suprapunerea
exactă a tiparului pe
ambele fețe
ale hârtiei. 8. (mar.)
instituție de
stat,
societate care
stabilește normele de
construcție a
navelor, ce trebuie respectate de
proprietar sau
armator. (< fr.
registre, it.
registro, germ.
Register)