REFÚZNIC, -Ă,
refúznici, -e, s.m. și f.
1. (În fosta U.R.S.S.) Cetățean sovietic, cu precădere evreu, căruia i s-a refuzat
dreptul de a emigra din Uniunea Sovietică.
2. Persoană care refuză să se supună anumitor legi sau ordine, în special ca acțiune de protest. (cf. engl.
refusenik < traducere parțială a rus.
otkaznik <
otkaz = refuz + suf.
-nik) [
MW]