rebegí (rebegésc, rebegít),
vb. – A
amorți de
frig, a se
zgribuli, a se
chirci. Origine incertă.
Poate din mag.
rebegni „a tremura” (Tiktin; Candrea). Der. din sl.
zębsti „a îngheța” (Cihac, II, 311) nu este probabilă; cf. Byhan 341. Der.
rebegeală, s.f. (
frig).