răsfățá (răsfățát, răsfățát),
vb. –
1. A
alinta, a dezmierda. –
2. A linguși, a
peria. –
3. (Refl.) A se
desfăta, a huzuri, a se
bucura de ceva. Origine incertă. Se consideră
drept der. de la un lat. *
re-ex-faciāre (Pușcariu 1442; REW 3130) sau
direct de la
față (Tiktin; Candrea), cu sensul inițial de „a mîngîia
fața”;
dar această der. nu este posibilă,
dacă se are în
vedere sensul luii
ex-, cf. it.
sfacciato. Mai probabil
ar fi o var. de la
desfăta, care are același sens, după paralelismul
răsface = desface, răspica = despica etc.; pentru rezultatul
t ›
ț cf.
a înfăța. Der.
răsfăț, s.n. (
desfătare,
plăcere, orgie, desfrîu;
alintare);
răsfățătură (var. înv.
răsfățăciune), s.f. (dezmierdare,
alint). Din
rom. provine
săs.
resfetsân.