ráriță (rárițe),
s.f. –
1. Unealtă
mică, folosită mai
ales pentru săpat. –
2. Constelația Orion. – Var.
raliță. Megl.
raliță, lariță. Bg.
ralica (Miklosich,
Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 306; Conev 29), cf. sb., cr., slov.
ralica din
ralo „
plug”; fonetism modificat prin analogie cu
rar.
Numele constelației este de
asemenea sl., cf. Miklosich,
Lexicon, 783. – Der.
rărița, s.f. (a
prăși cu rarița).