răpí (răpésc, răpít),
vb. – A
lua cu
sila, a
duce, a
fura. – Mr.
arachiu, arăchire, arap, arăpire; megl.
răpes, răpiri. Lat.
rapῑre (Pușcariu 1434; REW 7049;
Pascu, I, 37), cf. it.
rapire, fr.
ravir. – Der.
răpitor, adj. (care răpește, fermecător);
răpitură, s.f. (
pradă);
rapt, s.n., din fr.
rapt.