purcéde (purcéd, purcés),
vb. –
1. A
porni, a se
mișca. –
2. A proveni, a rezulta, a decurge. –
3. (Înv.) A
trimite, a expedia. –
4. A rămîne. Lat.
procēdĕre (Pușcariu 1405; Candrea-Dens., 1477; REW 6765a)
păstrat numai în
rom. (Rosetti, I, 170).
Conjug. șovăielnică
între formele purced, purcez, purceg, datorată contactului cu pers. a
doua,
purcezi, cf.
încinge. – Der.
purces, s.n. (
plecare);
purcezător, adj. (care purcede).