púlă (púle),
s.f. – Membru viril. – Mr., megl.
pulă. Lat.
pulla, f. de la
pullus „
pui” (Crețu,
R. pentru istorie,
VI, 83; Candrea-Dens., 1455). Pentru semantism, cf. Arg. din Madrid
polla „membru viril”, it.
uccello „membru viril”, bg.
patka „
rață” și „penis”,
rus.
potka „
pasăre” și „penis”,
rus.
petych „
cocoș” și „penis” etc. Der. din lat.
pupula (Crețu 360) este fantastică. – Der. din lat.
pūbes, prin intermediul unei
forme *
pūbŭla (Pușcariu 1396; REW 6806;
Pascu, I, 147), este improbabilă, cf. Tiktin și
Graur,
Bl, V, 110. – Der.
pulărău, s.m. (desfrînat), pentru al
cărui suf. cf.
bătălău, fătălău. Este de
presupus că it.
pollaco „
codoș”,
portare i polli „a
codoși”
pornesc de la același cuvînt.