psalm (psálmi),
s.m. –
Imn religios.- Var. înv.
psalom. Mgr. ψαλμός (Murnu 48), în
parte prin intermediul sl.
psalŭmŭ, psalomŭ. – Der.
psalmist, s.m,, din lat.
psalmista,
sec. XVIII;
psălmui, vb. (a cînta
psalmi);
psalt, s.m. (
cantor), din ngr. ψαλτης, mr.
psaltu;
protopsalt, s.m. (
primul cantor), din ngr. πρωτοψᾶλτης (Gáldi 224);
psalmodie, s.f. (cîntare monotonă a
psalmilor), din fr.
psalmodie;
psalmodia, vb., din fr.
psalmodier;
psalterion, s.n. (
vechi instrument muzical), din mgr. ψαλτήριον, cf. sl.
psalŭtyrja;
psălție, s.f. (slujba de cîntăreț);
psaltire, s.f. (colecție de
psalmi), din ngr. ψαλτήριον;
psaltichie, s.f. (
muzică vocală orientală), din ngr. ψαλτιϰή.