proclét (proclétă),
adj. –
Blestemat,
afurisit. Sl.
proklętŭ, din
klęti „a blama, a detesta” (Miklosich,
Slaw. Elem., 39; Byhan 314; Bărbulescu,
Arhiva, XLII, 204). – Der.
procleți vb. (a
afurisi);
triclet (var.
treclet), adj. (
afurisit), din sl.
triklętŭ „de
trei ori
afurisit”;
procleț(en)ie, s.f. (înv.,
blestem).