preátcă (prétce),
s.f. –
Ac, bețișor care susține fagurele în
stup. – Var.
pretcă. Sb.
pritka ‹ sl.
pritĭkŭ (Tiktin; Conev 67). Este dubletul lui
pritcă, s.f. (
Banat,
spiță la
roată);
preotcă (var.
preutcă), s.f. (urdiniș);
preoacă, s.f. (
roi);
pretcar, s.m. (
sfredel).