precupéț (precupéți),
s.m. –
1. Vînzător ambulant de verdețuri și
produse de
casă. –
2. Negustor, comerciant. – Var. înv.
precupici. Sl.
prĕkupici sau bg.
prĕkupec (Miklosich,
Slaw. Elem., 40; Conev 77), cf.
cupeț. – Der.
precupeață, s.f. (vînzătoare);
precupi, vb. (înv., a negustori, a
face comerț), din sl.
prikupiti, sb.
prekupiti;
precupeți, vb. (a
face negoț; a specula; a
vinde scump; a economisi; a se tocmi);
precupețeală, s.f. (tocmeală; speculă).