potcáp (potcápuri),
s.n. – Un
fel de
pălărie cilindrică a
preoților ortodocși. – Var.
potcapiu, potcapoc, potcapic. Sl.
podŭkapŭ (Chac, II, 281; Conev 84), var. prin intermediul
rus.
podkapok. – Der.
potcapier, s.m. (producător și vînzător) de
potcapuri).