pomóst (-turi),
s.n. –
1. Ridicătură de pămînt,
rambleu. –
2. Domeniu, proprietate agricolă. Sl.
pomostŭ „podea” (Miklosich,
Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 276; Conev 80), din
mostŭ „platformă”, cf.
rus.
pomost „podea”. – Der.
pomoșteală, s.f. (terasament);
pomosti (var.
pomesti), vb. (a
egala solul, a nivela), din sb.
pomostiti;
pomostină (var.
pomoștină), s.f. (pardoseală, Mold., platforma unui vehicul).