pologí
,
pologésc, vb. IV (pop.)
1. a tăia, a doborî la
pământ iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; a întoarce, a aduna laolaltă mai multe poloage (v.).
2. a face ca iarba sau alte plante să se plece, să se culce la
pământ; a încovoia, a culca.
3. (refl.; reg.; despre obiecte) a se strâmba, a-și schimba poziția, înclinându-se.
4. (reg.; despre pomii fructiferi: în forma:
pologa) a fi încărcat, a fi plin de fructe.
5. (înv. și reg.; fig.; despre ființe) a nimici, a distruge (culcând la
pământ).
6. (reg.; refl.) a cădea bolnav la
pat.
7. (înv.; refl.) a se așeza, a se statornici, a se pune.