poghírcă
,
poghírci, s.f. (reg.)
1. (mai ales la pl.) fire de cânepă răsărite târziu și nedezvoltate, rămase mici și subțiri; poșomogi, bârzoci (din care se face cea mai bună canură).
2. (la pl.) cereale, legume, fructe etc. slab dezvoltate.
3. om mic de statură, pipernicit; (în forma:
boghircă) om cu mintea slabă, prost, neghiob; jucător prost la jocurile de noroc; femeie urâtă.
4. nume de
pasăre.
5. s.m. (în forma
poghirc) nume de
plantă târâtoare.