plod (-duri),
s.n. –
1. Embrion,
germen. –
2. (Înv.)
Rod. –
3. (S.m.)
Copil, țîngău. –
4. Organul genital al
vacii. – Megl.
plod. Sl.
plodŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 266; Conev 59), cf. bg., sb., cr., slov.
plod. Cu sensul al treilea se folosește și pl.
plozi. – Der.
plodan, s.m. (Mold., copilaș, băiețel);
plodi, vb. (a
zămisli, a
produce; refl., a se reproduce, a se înmulți), din sl. (sb., cr.)
ploditi;
plodos (var.
plodicios, înv.
plodnic), adj. (prolific);
plodnicie, s.f. (înmulțire rapidă).