pipăí (pípăi, pipăít),
vb. –
1. A
atinge, a palpa. –
2. A dibui, a
căuta pe dibuite. –
3. A tatona, a explora. –
4. A mîngîia o
persoană. –
5. (Refl., înv.) A se
atinge. – Var. (pers. I)
pipăesc. Sl.
pipati (Miklosich,
Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 256; Conev 94), cf. bg.
pigam, sb.
pipati. Uz general (ALR, I, 91). – Der.
pipăială, s.f. (acțiunea de a pipăi; sondare, tatonare);
pipăit, s.n. (
pipăire);
pipăitură, s.f. (acțiunea de a pipăi);
pipăibil, adj. (palpabil), format după fr.
palpable;
achipui, vb. (Mold., a
căuta pe dibuite).