pingeá (pingéle),
s.f. –
Talpă de încălțăminte. Tc. (per.)
pence (Șeineanu, II, 295; Loebel 76; Lokotsch 1620), cf.
alb.
pandzë (Meyer 318), bg.
penče, sb., cr.
pendže (Cihac, II, 250). – Der.
pingeli, vb. (a
bate pingele; a înșela, a escroca; a
trage pe
sfoară) pentru sensul al doilea cf.
papugiu, potlogar, potcovi;
pingelui, vb. (a pune
pingele),
rar;
pingeluială, s.f. (dresul
pingelelor).