piémn (piémnuri),
s.n. –
Făină de grîu care se
amestecă cu
mălai sau care servește la prăjitul
cărnii. – Var.
pielm, ch(i)elm, chilm(ă). Lat.
pegma, din gr. πῆγμα „consistență;
materie coagulată”, cf. sp.
pelmazo (REW 6364; Corominas, III, 919). Legătura cu sl.
pišeno „
făină” (Cihac, II, 255), cu gr. πέλμα „
talpă” (Tiktin) sau cu
alb.
mjel „
făină” (Scriban) este îndoielnică. – Der.
împielma (var.
închelma), vb. (a
amesteca făina de grîu cu
cea de
porumb; a
îndesi, a
face mai consistent);
chelmeci, vb. refl. (Trans., a se îmbăta), tratament expresiv al aceluiași cuvînt.