picățél, -éa, picățícă,
s.m. și f.
1. (s.m. și f.; înv. și pop.) picătură mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (și solidificată); (fig.)
copil mic.
2. (s.m. și f. pl., pop.) desen din puncte mici dispuse regulat pe un fond de altă culoare; puchiței, buline, bobițe.
3. (s.f. pl., reg.) minciunele, uscățele.
4. (s.f., reg.) grădină la marginea satului.