pețí (pețésc, pețít),
vb. – A
cere mîna, a
cere în căsătorie. Lat.
petĕre (Philippide,
Principii, 44; Densusianu,
Hlr., 149; Pușcariu 1202; Candrea-Dens., 1370; REW 6444), prin intermediul unei var. populare *
petῑre, cf. v.
nap.
pezzire „a
cere de
pomană”, it.
pezzente „cerșetor”, sp.,
port.
pedir. – Der.
pețit, s.n. (
cerere în căsătorie);
pețitor, s.m. (pretendent; mijlocitor de căsătorii);
pețitoare, s.f. (mijlocitoare de căsătorii);
pețitorie, s.f. (pețit; îndeletnicirea de a
peți).