pastrámă (păstrắmuri),
s.f. –
Carne conservată prin sărare și
uscare. – Mr.
păstrămă. Tc.
pastirma (Roesler 601; Șeineanu, II, 285; Meyer,
Alb. St., IV, 94; Ronzevalle 45), din ngr. παστώνω „a
săra” (› mr.
păstosescu, păstosire „a
săra”), παστός „presărat”; cf. ngr. πασταμρᾶς, παστουρμᾶς,
alb.
pastërmà, bg.
pastrăma, sb.
pastrma. – Der.
pastramagiu, s.m. (vînzător de
pastramă;
derbedeu).