PANÓU
s. n. 1.
planșă, tablă de lemn, de
carton etc. fixată pe un perete sau pe
suporturi, pentru
afișaj. o ~ de
comandă =
placă de
marmură, de
bachelită etc. pe care
sunt centralizate
dispozitivele de
comandă ale unei
mașini,
ale unei
uzine etc.; ~ de
onoare =
panou cu
fotografii și
informații despre
evidențiații unei
întreprinderi,
instituții. 2.
porțiune a unui perete sau tavan despărțită de
rest prin
elemente de
sculptură,
stucatură ori
pictură; (p. ext.)
tablou, țesătură
artificială fixată ca
decorație pe un perete despărțitor. 3. tablă mare în
fața căreia este
fixat coșul de
baschet. o ~ de tragere = țintă în
formă de
panou (1), pentru trageri. 4.
element de
construcție plin sau din
bare, la căptușirea unui zid, la acoperirea unei deschideri, la construirea
fuzelajelor aeromodelelor etc. (< fr.
panneau)