păiér,
păiéri, s.n. și m.
1. saltea umplută cu
paie sau cu
fân; mindir,
părnăjac,
sălmăjac, străjac.
2. construcție în care se păstrează nutrețul de vite; șopru, șură, magazie, fânar.
3. fiecare dintre cele două lemne cu care doi oameni aduc
fânul pentru a-l așeza în claie.
4. parte a batozei prin care ies
paiele.
5. (s.m.) muncitor agricol care cară
paiele la treierat.