PAGÓDĂ
s.f. (< fr.
pagode; cuv. al unei limbi din India)
1. Templu, edificiu religios (hindus, budist sau brahman), la unele popoare orientale, alcătuit din mai multe etaje care se retrag succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus, dând edificiului o formă piramidală. ♦
Abajur-pagodă = abajur a cărui formă este asemănătoare cu acoperișul unei
pagode.
2. Idol, zeu adorat într-o
pagodă.
3. Mică figurină chinezească, cu capul mobil, fabricată în China, în sec. 17-18.
4. Monedă de aur indiană cu circulație în sec. 17-19. (Notă: Definiția este din
Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI)