păducél (păducéi),
s.m. –
1. Scaiete (Crataegus oxyacantha). –
2. Rîie a
oilor. –
3. Mîncărime sau furnicătură pe
tălpile picioarelor. – Mr.
piducl’aș, megl.
piduțel. Lat. *
peducellus „sarcopt”, în
loc de
peducullus (Pușcariu 1239; Candrea-Dens., 1305; REW 6349; Pușcariu,
Dacor., VII, 479), cf. it.
pedicello „viemișor”.
Numele de
spin se explică prin usturimea produsă de
fructul său. Scriban
îl explică prin
credința populară că
ar provoca furnicătură;
dar e
vorba de o etimologie populară. – Cf.
păduche.