pîrluí (-uiésc, -ít),
vb. – (Trans.) A
muia rufele înainte de
spălat. – Var.
pîrloi. Mag.
parlani (Candrea). – Der.
pîrlău, s.n. (
ciubăr de
rufe), din mag.
párló (Gáldi,
Dict., 148);
pîrnaie, s.f. (butoi,
oală mare; Arg., închisoare, pușcărie; varietate de
struguri), în
loc de
pîrlaie, pl. cuvîntului anterior (după
ipoteza improbabilă a lui Diculescu,
Elementele, 450, în
loc de
*părănaie, din gr. πελινάλιον ‹ πελίνη „butoi”, și ultimul sens din gr. *περϰναλέα ‹ περϰνός „
albastru-
închis”; după Scriban, din sb.
parni „de
abur”.