ofițér (ofițéri),
s.m. – Militar cu
grad superior. Fr.
officier, prin intermediul germ.
Offizier și probabil al
rus.
oficer (Sanzewitsch 206; Tiktin).
Apare pentru
prima dată la Axinte Uricariul (
înainte de 1766). – Der.
ofițeresc, adj. (de
ofițer);
ofițerește, adv. (ca
ofițerii);
ofițerime, s.f. (
corp ofițeresc);
subofițer, s.m.
grad superior sergentului și inferior sublocotenentului). Cf.
oficiu.