NECITÍT
adj. v.
TĂIA (I. 1.). A despărți, a separa ceva în bucăți cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice și chimice; a diviza, a scinda, a despica, a fragmenta, a îmbucătăți. ♢ Expr.
A-și tăia (singur) craca (sau
creanga) de sub picioare = a-și primejdui situația printr-o acțiune negândită.
A tăia nodul gordian = a găsi soluția unei
probleme grele, a rezolva, a clarifica o situație încurcată.
Poți să tai lemne pe dânsul, se spune despre cineva care doarme adânc. ♦ Spec. A desprinde, a desface filele unei cărți
necitite, unite la margini. [DEX '98]