nădéjde (nădéjdi),
s.f. –
1. Speranță. –
2. (Înv.)
Așteptare. Sl. (bg.)
nadežda (Miklosich,
Lexicon, 401; Cihac, II, 208), cf.
ceh.
nadĕže. – Der.
nădăjdui, vb. (a
spera, a avea speranță);
nădăi, vb. (Trans., a
aștepta, a presimți, a prevedea), din sl.
nadĕjati;
nădăjduitor, adj. (care
speră);
desnădăjdui, vb. (a despera).