mursecá (múrsec, mursecát),
vb. – A
mușca (se
zice numai despre
animale). Mr.
mursicare. Lat.
morsicāre, din
morsum (Pușcariu 1135; Candrea-Dens., 1179; Tiktin), cf. it.
morsicare, sp.
amusgar,
gal.
amosgar. – Der.
mursecătură, s.f. (mușcătură);
mîrsecăciune, s.f. (înv.,
stimul, tentație), pe care Tiktin încerca s-o explice prin sl.