méser (-ră),
adj. –
Sărac, nenorocit. – Var.
measer. Lat.
mĭser(um) (Tiktin; Candrea; REW 5608a), cf. v. fr.
mezre.
Sec. XVI-XVIII, înv., ca și der. – Der.
meseră, s.f. (mizericordie);
meserătate, s.f. (sărăcie, mizerie);
meserere, s.f. (mizericordie), din lat.
mĭserēre;
meserernic, adj. (îndurător);
meseri, vb. (a fi
sărac, a
trăi în sărăcie). Cf. dubletele neologice
mizerie, s.f., din fr.
misère;
mizerabil, adj., din fr.
misérable. Cf. și
mișel și
meserie.