mení (menésc, menít),
vb. –
1. A proroci, a dori. –
2. A fermeca, a
vrăji. –
3. A destina, a predestina. –
4. A deochea, a
aduce nenoroc prin fapte de magie. –
5. A
amenința, a gesticula. Sl.
mĕniti „a aminti, a
zice”, mai
curînd decît sl.
mineti „a gîndi” (Tiktin). Der. din gr. μηνύω „a anunța” (Cihac, II, 675) este improbabilă.