mélos (-suri),
s.n. – Melodie,
arie. Ngr. μέλος (Gáldi 509).
Sec. XVIII, înv. – Der.
melodie (mr.
miludie), s.f., din ngr. μελωδία și, modern, din fr.
mélodie;
melodic, adj., din fr.
mélodique;
melodios, adj., din fr.
melodieux;
melodramă, s.f., din fr.
mélodrame; melodramatic, adj., din fr.
mélodramatique;
meloman, s.m., din fr.
mélomane;
melomanie, s.f., din fr.
mélomanie.