mărgărít (mărgăríte),
s.n. –
1. Perlă. –
2. Plantă (Loranthus
europaeus). – Var.
mărgărint. Ngr. μαργαρίτης (Candrea; Scriban), cf. bg., sb.
margarit. Este cuvînt identic cu
mărgăritar, s.n. (perlă,
plantă; Loranthus
europaeus, Convallaria maialis), mr.
mărgăritar(e), din ngr. μαργαριτάρι (Murnu 35; Meyer 260), cf.
alb., bg.
margaritar. – Der.
mărgăritărea, s.f. (iris).
Mărgărită (var.
margarită), s.f. (margaretă, Chrysanthemus leucanthemum), din fr.
marguerite, a
fost apropiat fonetic de
mărgăritar. Cf.
mărgea.