mînc (mấncuri),
s.n. – (
Banat) Concavitate formată de
talpa piciorului. Lat.
mancus „
șchiop” (Densusianu,
Rom., XXIII, 91; Candrea; Scriban).
Manc, adj. (imperfect, defectuos), cuvînt moldovenesc menționat de Scriban și
pus în legătură cu
mancus de Pușcariu 1080, pare îndoielnic.