MÁSCĂ
s. f. 1.
figură de lemn cu care
actorii antici își acopereau
fața. ♢
față falsă de
carton, de
stofă etc. cu care își acoperă cineva
figura. o a-și scoate (sau a-și lepăda)
ă = a se
demasca, a apărea în adevărata lumină, a-și arăta adevărata
față. 2.
persoană mascată. 3. (fig.) înfățișare,
figură falsă;
imagine convențională. ♢ înfățișare a feței cauzată de un
sentiment puternic, de o boală. ♢ (psih.)
comportament cu
caracter inautentic,
fals. 4.
machiaj. ♢
preparat cosmetic care se
aplică pe
față pentru îngrijirea
tenului. 5. ~
mortuară =
mulaj în
ghips al feței unui mort. 6.
dispozitiv,
aparat care acoperă sau
protejează corpul ori
fața unui
om,
animal etc. ♢
dispozitiv sau înveliș de
protecție a unui
element de
construcție. ♢ (
inform.)
vector binar pentru
izolarea unor anumite
zone ale unei
date. o ~ de
gaze =
aparat aplicat etanș pe
față pentru
protecția împotriva
gazelor de luptă. 7. (la
baraje)
ecran de
etanșare. 8.
cașeu. 9. adăpost
individual pe
câmpul de luptă. (< fr.
masque, germ.
Maske, rus.
maska)