líștai
adv. –
1. (Olt.) Îmbibat, înmuiat. –
2. (Mold.)
Aidoma, bucățică
ruptă. – Var. Mold., Munt.
lișteav, Olt.
leșteav, Trans.
lejdeu. Origine îndoielnică, probabil expresivă. Trebuie să aparțină la
familia lui
fleșcăi, cu pierderea inițialei, ca în
fleandură ›
loandră, cf.
flișvăi, vb. (a se
bălăci, a tropăi), cuvînt
rar,
flișcă etc. Echivalența semantică
între topit (‹
turnat,
topit) și „asemănător”, ca în
leit. Legătura cu sb.
lice „
față” (Cihac, II, 173) sau sb.
bliškav „strălucitor” (Scriban) nu e
sigură. Cf.
lișcotă, s.f. (mulțime de
copii), pe care Scriban o pune în legătură cu
lișiță;
liticaș, s.m. (plevușcă).