línte
s.f. –
Plantă leguminoasă. – Mr., megl.
linte. Lat.
lentem (Pușcariu 984; Candrea-Dens., 1003; REW 4979), cf. it.
lente. – Der.
lintiță, s.f. (
plantă acvatică; pistrui), cu suf. dim. -
iță (Densusianu,
Rom., XXXIII, 281). E dublet a lui
lentilă, s.f., din fr.
lentille.