lingáv (língavă),
adj. – (Munt.) Scîrbit,
fără poftă de mîncare. – Var.
ligav. Sl.
lęgavŭ „băbos” (Byhan 317); var., din bg.
ligav. Legătură cu sl. (sb., cr.)
jlohav „bolnăvicios” (Cihac, II, 171) nu e posibilă;
iar cu
lingoare, prin intermediul unei
forme *
lîngav (Loewe 31) cu atît mai
puțin.