lindíc (lindíce),
s.n. – Clitoris. Lat.
landĭca (Philippide,
Principii, 148; Candrea-Dens., 995; Horning,
ZRPh., XXX, 366; REW 4886), cf. v. fr.
landie. Schimbul de suf., *
landicŭla (Pușcariu,
Dacor., III, 390), nu pare necesar. Pentru conservarea lui
d înainte de
i, cf.
ridica. – Din
rom. provine mag.
lindik (Edelspacher 18).